Ce trebuie să știi despre cea mai frecventă accidentare a genunchiului
Genunchiul este cea mai mare articulație din corp și, din păcate, una dintre cele mai vulnerabile. O structură pe care mulți o subestimează, dar care joacă un rol esențial în sănătatea genunchiului este meniscul – un „inel” de cartilaj fibros care acționează ca amortizor între femurul (osul coapsei) și tibie (osul gambei).
Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente accidentări ortopedice. Fie că ești sportiv, fie că ai depășit 45 de ani, acest tip de leziune te poate afecta și pe tine. Hai să vedem ce presupune, cum o recunoști și ce opțiuni ai.
Ce este meniscul și ce face el, de fapt?
Fiecare genunchi are două meniscuri: unul medial (intern) și unul lateral (extern). Gândește-te la ele ca la două garnituri în formă de semilună, lipite între suprafețele osoase. Rolul lor principal? Absorb șocurile, distribuie uniform greutatea corpului și stabilizează articulația. Fără ele, cartilajul articular s-ar uza mult mai rapid.
Meniscul medial este mai rigid, fixat de structurile din jur, ceea ce îl face mai vulnerabil la accidentări. Cel lateral este mai mobil și se adaptează mai bine la mișcările bruște. Împreună, cele două meniscuri preiau între 50% și 85% din forțele care trec prin genunchi la fiecare pas, salt sau genuflexiune.
Cum apare ruptura?
Există două scenarii principale:
1. Ruptura traumatică (acută): Apare mai ales la tineri și sportivi. Mecanismul clasic este rotația forțată a genunchiului pe piciorul fixat pe sol – situație frecventă în fotbal, baschet sau schi. Simți un pocnet, urmat de durere imediată.
2. Ruptura degenerativă (cronică): La persoanele peste 45-50 de ani, meniscul se uzează și se deshidratează în mod natural. O simplă genuflexiune sau o mișcare banală poate produce o ruptură, fără un traumatism evident.
Factori care cresc riscul: excesul ponderal, instabilitatea ligamentară (mai ales ruptura de ligament încrucișat), anomaliile congenitale ale meniscului sau dezaxările de genunchi (picioare în „X” sau în „O”).
Cum recunoști o ruptură de menisc?
Semnele pot varia, dar cele mai frecvente sunt:
- Durere localizată pe partea afectată a genunchiului, mai ales la rotație sau genuflexiune
- Umflarea genunchiului (apare de obicei la 24-72 de ore după accidentare)
- Blocaj articular – genunchiul „se blochează” și nu se poate întinde complet (semn că un fragment de menisc s-a deplasat)
- Senzație de instabilitate, ca și cum genunchiul „cedează”
- Clicuri sau cracmente la mișcare
Un RMN (rezonanță magnetică) este investigația de referință care confirmă cu precizie tipul, localizarea și gravitatea rupturii.
Ce opțiuni de tratament există?
Tratament conservator (fără operație):
Nu toate rupturile necesită intervenție chirurgicală. Dacă ruptura este mică și stabilă, se poate opta pentru: repaus, gheață, compresie, antiinflamatoare, kinetoterapie și, eventual, infiltrații cu acid hialuronic sau PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) pentru a stimula vindecarea.
Tratament chirurgical (artroscopic):
Operația se realizează artroscopic – minim invaziv, prin două mici incizii. Există două abordări principale:
- Meniscectomia parțială: Se îndepărtează doar fragmentul rupt. Recuperarea este rapidă, dar pe termen lung crește riscul de artroză.
- Sutura de menisc: Se repară meniscul prin coasere, păstrând structura intactă. Este opțiunea preferată, mai ales la pacienții tineri, deoarece protejează articulația pe termen lung.
Cât durează recuperarea după sutură?
Recuperarea se desfășoară în etape:
- Săptămânile 0–3: Mers cu cârje, orteză cu flexie limitată, exerciții ușoare de tonifiere
- Săptămânile 3–6: Renunțarea la cârje, recuperarea forței musculare, bicicletă staționară
- După cele 6 săptămâni: Reintroducerea treptată a activităților sportive – alergare ușoară după luna a 2-a, sport de contact după luna a 4-a
⚠️ Regulă esențială: evitarea genuflexiunilor adânci sub greutate în primele 4-6 luni.
Ce se întâmplă dacă ignori problema?
Neglijarea unei rupturi de menisc nu înseamnă doar durere. Fragmentul rupt creează frecare anormală asupra cartilajului articular, accelerând uzura acestuia. Pe termen lung, consecințele sunt durere cronică, atrofie musculară și, în final, gonartroza (artroza severă de genunchi) – care poate necesita protezare totală de genunchi.
Concluzie
Filozofia modernă în ortopedie este clară: meniscul trebuie conservat ori de câte ori este posibil. Dacă ai simptome precum blocaj, umflare repetată sau durere persistentă la genunchi, un consult ortopedic urmat de un RMN poate face diferența între o recuperare completă și o deteriorare ireversibilă a articulației.
Nu amâna – genunchiul tău îți va mulțumi.
Dr. Raul Filip
Medic Specialist Ortopedie-Traumatologie